marți, 25 mai 2010

zaţul


1979, început de criză alimentară. Nistor, contabil la IAS Bucium, prezenta lunar bilanţul în capitală. O voce gîjîită:
- Trenul accelerat Iaşi - Bucureşti pleacă de la linia a 2-a.
Reuşeşte să prindă garnitura care demarase încetişor. La Vaslui, se mută în vagonul restaurant şi comandă un caşcaval pane. Chelnerul:
- Mai doriţi ceva?
- Aveţi cumva zaţ?
- Ce!!??
- Mama are dureri lombare şi face împachetări de nămol amestecat cu zaţ de cafea.
Chelnerul revine cu o pungă plină.
- Acum, adu-mi te rog o cafea mare!


miercuri, 19 mai 2010

Saigon (III)


Saigon (III). Bunica din Franţa a suportat stoică viciile soţului. El şi-a pierdut repede partea de avere la cărţi. Să nu-l afle părinţii, lega o sforicică de mîna bunicii lăsînd-o atîrnînd pe geam. Noaptea, cînd se întorcea de la joc, trăgea uşurel aţa să-i deschidă uşa de intrare. Nepotul cu ochi albaştri era acum iubirea bunicii:
- Lacrimile curg doar în jos!
Iar cînd l-a văzut prima oară cu o fată:
- Ai grijă, are dinţi!
Thao n-a prea înţeles şi-a întrebat unchiul:
- Au fetele dinţi?
- Unde?
- Între picioare.


sâmbătă, 15 mai 2010

Trilema


Mi-a plăcut chestia cu 500 de caractere şi m-am înscris la concursul Trilema I. Eroarea ±1% adaugă o notă aparte. Contoarele electrice au ±5% iar companiile le reglează mereu la +5%.
La Trilema II, Mircea a construit un numărător de caractere uşurînd truda concurenţilor. Laura nemulţumită:
- Eu rămîn la Călin. La tine se fură la numărat!
Deci Călin încă numără manual!
La Trilema III, va trebui să adauge 2 butoane: compresie şi extindere. De exemplu, primul duce la povestirea #20 iar al 2-lea la povestirea #29


joi, 13 mai 2010

Saigon (II)

Saigon (II). Războiul e în toi! Scînteia prezentă ştirile: azi luptătorii nord vietnamezi sînt la 60km de Saigon. După 2 zile aceeaşi ostaşi obţin o victorie decisivă la 95km de Saigon. Thao are acum 11 ani. Posomorît şi dezordonat, tatăl lui vine mai rar acasă. Thao găseşte un pistol aruncat pe scaun şi exersează. Glonţul şterge urechea fratelui şi sparge oglinda din dormitor. E vina tatălui, asta nu-l împiedică să-i administreze o bătaie cu-n prosop ud. Niciodată în viaţă, Thao n-a mai atins vreo armă!

marți, 11 mai 2010

Saigon


Saigon (I). Thao locuia împreună cu rudele şi servitorii într-o vilă din oraşul Saigon. Tatăl, maior în armata sud-vietnameză era mereu plecat. Mama conducea casa. Ochii lui Thao erau ciudat de albaştri; moştenire de la bunica. Bunicul revenise de la şcoala militară din Paris cu-o franţuzoică. Acum trăia exilat într-o cămăruţă, la etaj. Fuma de 3 ori pe zi opium. Rar mînca ceva şi nimeni nu-l deranja. Totuşi cînd fuma, cei 2 cîini, pisica şi cîteva şopîrle se adunau cu punctualitate în camera bunicului!





luni, 10 mai 2010

Reciclare reală


La ţară nimeni nu colecta gunoiul. Văzîndu-mă aruncînd un cotor de măr, bunicul:
- Ridică-l si pune-l în lăturile porcului.
La Iasi, blocul nostru cu 50 de apartamente avea un tomberon care se umplea săptămînal.
La Los Angeles, bloculeţul pentru 7 familii era dotat cu-n tomberon identic cu cel din Iasi.
Acum, la casa mea umplu săptămînal 3 cosuri de 1.5m înălţime, astfel: unul cu iarbă, altul albastru cu plastic, metal si sticlă, ultimul cu gunoi. Dar asta-i nimic, vecinii mei au cîte doua cosuri albastre.

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta PA509, organizat de Trilema .



vineri, 7 mai 2010

Vulpea


Satul aflase de vulpea care-i mînca găinile lui Arfire. El îşi puse speranţele în Chiper un ditamai dulău. Vecinul:
- Caută-ţi o căţeluşă, vulpea îl înnebuneşte cu mirosurile cozii şi uită să latre.
Are noroc, descoperă întîmplător în rîpă, vizuina pe care se apucă s-o sape cu Chiper lîngă el. După 3 ore de muncă intensă nu observă cînd dulăul îl părăseşte şi uită niţel de scopul săpăturilor. Brusc, vulpea îi ţîşneşte printre picioare! Îl lasă inima de spaimă. A 2-a zi vecinul îl găseşte căzut peste lopată.

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta PA509, organizat de Trilema .




joi, 6 mai 2010

Turul oraşului


KLM, vacanţă în Romania. Ne hotărîm să vizităm Amsterdamul în cele 8 ore de escală. Scaunele din tren par fotolii faţă de cele din avion. După 9 ore de zbor şi 7 fuse schimbate, copilul adoarme imediat. Rezist dar oboseala nu mă părăseşte nici în faţa gării din Amsterdam. Salvarea vine de la turul oraşului cu vaporaşul: $10. Copilul n-are unde să dispară. Aţipesc instantaneu şi-n subconştient:
- Asta-i casa Anei Frank...Van Gogh!
În final, un turist către nevastă-sa:
- Uite nesimţitul ăla, a dormit tot turul!

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta PA509, organizat de Trilema .