Tudor

Amicul meu Tudor Petruţ revine pe platourile de filmare şi debutează la Hollywood într-o serie de spoturi publicitare:

Discover Card 1

Discover Card 2

Gîndacul de Colorado

M-am mutat

Săptămîna trecută am primit un borcănel cu dulceaţă de cireşe amare din ţară; niţel cam zemos dar real, adevărat. Aşa că m-am mutat la blogul dulceţurilor.

zaţul

1979, început de criză alimentară. Nistor, contabil la IAS Bucium, prezenta lunar bilanţul în capitală. O voce gîjîită:
- Trenul accelerat Iaşi - Bucureşti pleacă de la linia a 2-a.
Reuşeşte să prindă garnitura care demarase încetişor. La Vaslui, se mută în vagonul restaurant şi comandă un caşcaval pane. Chelnerul:
- Mai doriţi ceva?
- Aveţi cumva zaţ?
- Ce!!??
- Mama are dureri lombare şi face împachetări de nămol amestecat cu zaţ de cafea.
Chelnerul revine cu o pungă plină.
- Acum, adu-mi te rog o cafea mare!

Saigon (III)

Saigon (III). Bunica din Franţa a suportat stoică viciile soţului. El şi-a pierdut repede partea de avere la cărţi. Să nu-l afle părinţii, lega o sforicică de mîna bunicii lăsînd-o atîrnînd pe geam. Noaptea, cînd se întorcea de la joc, trăgea uşurel aţa să-i deschidă uşa de intrare. Nepotul cu ochi albaştri era acum iubirea bunicii:
- Lacrimile curg doar în jos!
Iar cînd l-a văzut prima oară cu o fată:
- Ai grijă, are dinţi!
Thao n-a prea înţeles şi-a întrebat unchiul:
- Au fetele dinţi?
- Unde?
- Între picioare.

Trilema

Mi-a plăcut chestia cu 500 de caractere şi m-am înscris la concursul Trilema I. Eroarea ±1% adaugă o notă aparte. Contoarele electrice au ±5% iar companiile le reglează mereu la +5%.
La Trilema II, Mircea a construit un numărător de caractere uşurînd truda concurenţilor. Laura nemulţumită:
- Eu rămîn la Călin. La tine se fură la numărat!
Deci Călin încă numără manual!
La Trilema III, va trebui să adauge 2 butoane: compresie şi extindere. De exemplu, primul duce la povestirea #20 iar al 2-lea la povestirea #29

Saigon (II)

Saigon (II). Războiul e în toi! Scînteia prezentă ştirile: azi luptătorii nord vietnamezi sînt la 60km de Saigon. După 2 zile aceeaşi ostaşi obţin o victorie decisivă la 95km de Saigon. Thao are acum 11 ani. Posomorît şi dezordonat, tatăl lui vine mai rar acasă. Thao găseşte un pistol aruncat pe scaun şi exersează. Glonţul şterge urechea fratelui şi sparge oglinda din dormitor. E vina tatălui, asta nu-l împiedică să-i administreze o bătaie cu-n prosop ud. Niciodată în viaţă, Thao n-a mai atins vreo armă!

Saigon

Saigon (I). Thao locuia împreună cu rudele şi servitorii într-o vilă din oraşul Saigon. Tatăl, maior în armata sud-vietnameză era mereu plecat. Mama conducea casa. Ochii lui Thao erau ciudat de albaştri; moştenire de la bunica. Bunicul revenise de la şcoala militară din Paris cu-o franţuzoică. Acum trăia exilat într-o cămăruţă, la etaj. Fuma de 3 ori pe zi opium. Rar mînca ceva şi nimeni nu-l deranja. Totuşi cînd fuma, cei 2 cîini, pisica şi cîteva şopîrle se adunau cu punctualitate în camera bunicului!

Reciclare reală

La ţară nimeni nu colecta gunoiul. Văzîndu-mă aruncînd un cotor de măr, bunicul:
- Ridică-l si pune-l în lăturile porcului.
La Iasi, blocul nostru cu 50 de apartamente avea un tomberon care se umplea săptămînal.
La Los Angeles, bloculeţul pentru 7 familii era dotat cu-n tomberon identic cu cel din Iasi.
Acum, la casa mea umplu săptămînal 3 cosuri de 1.5m înălţime, astfel: unul cu iarbă, altul albastru cu plastic, metal si sticlă, ultimul cu gunoi. Dar asta-i nimic, vecinii mei au cîte doua cosuri albastre.

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta PA509, organizat de Trilema .

Vulpea

Satul aflase de vulpea care-i mînca găinile lui Arfire. El îşi puse speranţele în Chiper un ditamai dulău. Vecinul:
- Caută-ţi o căţeluşă, vulpea îl înnebuneşte cu mirosurile cozii şi uită să latre.
Are noroc, descoperă întîmplător în rîpă, vizuina pe care se apucă s-o sape cu Chiper lîngă el. După 3 ore de muncă intensă nu observă cînd dulăul îl părăseşte şi uită niţel de scopul săpăturilor. Brusc, vulpea îi ţîşneşte printre picioare! Îl lasă inima de spaimă. A 2-a zi vecinul îl găseşte căzut peste lopată.

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta PA509, organizat de Trilema .

Turul oraşului

KLM, vacanţă în Romania. Ne hotărîm să vizităm Amsterdamul în cele 8 ore de escală. Scaunele din tren par fotolii faţă de cele din avion. După 9 ore de zbor şi 7 fuse schimbate, copilul adoarme imediat. Rezist dar oboseala nu mă părăseşte nici în faţa gării din Amsterdam. Salvarea vine de la turul oraşului cu vaporaşul: $10. Copilul n-are unde să dispară. Aţipesc instantaneu şi-n subconştient:
- Asta-i casa Anei Frank...Van Gogh!
În final, un turist către nevastă-sa:
- Uite nesimţitul ăla, a dormit tot turul!

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta PA509, organizat de Trilema .

Eyjafjallajökull

Traficul aerian al Europei a fost serios afectat de cenuşa vulcanului islandez, Eyjafjallajökull. Eram sigur de gravitatea situaţiei din momentul cînd n-am reuşit să-i rostesc numele. Cei de la Los Angeles Times recomandă pronunţia: ay-yah-FYAH'-plah-yer-kuh-duhl cu traducerea: island-mountains glacier.

Absenţi

Am primit de la Radu un link la tabloul personalităţilor celebre.

Este prezent Corneliu Baba dar lipsesc Ceauşescu, Iliescu şi Băsescu!

Enciclopedia personalităţilor pe o singură pictură.
1 - Poziţionînd mouse-ul pe o personalitate din acest tablou, se va afişa numele acesteia.
2 - Clik pe o personalitate, se vor afişa informaţii despre personaj.

Maria Dragomiroiu

Restaurantul Dunarea, 20 februarie 2010.

Ce ţine Maria Dragomiroiu strîns în mîna stîngă?

Olimpiada de iarnă nu-i ca vara

Stirile despre jocurile olimpice de iarnă de la Vancouver sînt acum peste tot în presă. Mi-a atras atentia articolul lui Viorel Motoc din Academia Caţavencu: Olimpiada de iarnă nu-i ca vara.

Mai interesant este articolul cu acelaşi titlu a lui Adrian Cercelescu, despre olimpiada de la Torino, 2006.

În viitor, este posibil ca firmele romaneşti să livreze mobilă pentru olimpiada de iarnă din Rusia, în 2014!?

Concursul Trilema

Toti participantii cu scor mai mic decat 29.25 primesc nume de domeniu + hosting gratuit pe un an de zile de la Trilema.
Am cistigat 7(doar unul) x (domeniu + host)/(pe un an) gratuit. Le cedez celor care vor scrie o cerere de fix 500 de caractere, catre si bineinteles aprobata de Mircea.

Mircea Popescu
Saturday, 6. February 2010
@Costel Pai fa sub-concurs la tine pe blog, cel mai bine.

@Costel Lol ce capitalist esti. Sorry sa te dezamagesc, nu-s cumulative. One man, one jar, one domain, one hosting.

Trebuia sa ma inscriu sub nume diferite (ex: Costica, Costache, Costachel, etc)!?

1. PA #94 scor 13.75 - Premiul I
2. PA #5 scor 14.625 - Premiul II
3. PA #9 scor 14.75 - Premiul III
———
4. PA #18 scor 15.625
5. PA #95 scor 16.25
6. PA #23 scor 16.25
7. PA #2 scor 16.5
8. PA #106 scor 16.625
9. PA #39 scor 17.25
10. PA #110 scor 17.625
11. PA #117 scor 18
12. PA #149 scor 18.125 Costel
13. PA #65 scor 18.125
14. PA #51 scor 18.375 Lucia
15. PA #48 scor 19.125
16. PA #100 scor 19.125
17. PA #98 scor 19.875
18. PA #86 scor 19.875
19. PA #47 scor 20.25
20. PA #59 scor 20.25
21. PA #71 scor 20.25
22. PA #6 scor 20.375
23. PA #142 scor 20.5 Lucia
24. PA #125 scor 20.625
25. PA #20 scor 20.625
26. PA #137 scor 20.75
27. PA #36 scor 20.875
28. PA #80 scor 20.875
29. PA #107 scor 21
30. PA #158 scor 21
31. PA #85 scor 21
32. PA #114 scor 21.25
33. PA #120 scor 21.375 Ina
34. PA #41 scor 21.625 Costel
35. PA #43 scor 21.875
36. PA #37 scor 21.875
37. PA #73 scor 22
38. PA #91 scor 22.125
39. PA #49 scor 22.25
40. PA #25 scor 22.375
41. PA #58 scor 22.625 Costel
42. PA #121 scor 23 Costel
43. PA #4 scor 23.25
44. PA #128 scor 23.25
45. PA #75 scor 23.375
46. PA #72 scor 23.5
47. PA #132 scor 23.625
48. PA #124 scor 23.625
49. PA #92 scor 23.625
50. PA #115 scor 23.75 Costel
51. PA #78 scor 23.75
52. PA #113 scor 23.75
53. PA #126 scor 23.875
54. PA #151 scor 23.875
55. PA #66 scor 24
56. PA #35 scor 24
57. PA #101 scor 24.125
58. PA #146 scor 24.25
59. PA #119 scor 24.375
60. PA #130 scor 24.375
61. PA #56 scor 24.5
62. PA #116 scor 24.625
63. PA #118 scor 24.625
64. PA #147 scor 24.875
65. PA #156 scor 25.125
66. PA #145 scor 25.25
67. PA #60 scor 25.25
68. PA #87 scor 25.375
69. PA #8 scor 25.375
70. PA #26 scor 25.375
71. PA #131 scor 25.5
72. PA #139 scor 25.625 Ina
73. PA #29 scor 25.875
74. PA #129 scor 25.875
75. PA #33 scor 26
76. PA #82 scor 26
77. PA #152 scor 26.125
78. PA #17 scor 26.75
79. PA #136 scor 27.125
80. PA #50 scor 27.125 Lucia
81. PA #111 scor 27.375
82. PA #7 scor 27.375
83. PA #105 scor 27.375 Costel
84. PA #62 scor 27.5
85. PA #44 scor 27.5
86. PA #70 scor 27.5 Lucia
87. PA #104 scor 27.5
88. PA #159 scor 27.625
89. PA #140 scor 27.625
90. PA #68 scor 27.625
91. PA #77 scor 27.625 Costel

Curcubeul

A plouat zilele astea în Los Angeles. Fiica mea:
- Ai văzut "the rainbow"?
- Nu.
- Cum se spune în romană?
- Curcubeu.
- De unde vine ăsta?
Îl silabisesc eu în minte: cur cu beu! Mai bine evit întrebarea.
- Nu ştiu.

La 3 ani cînd a venit în SUA, vorbea bine romaneşte. Am înrolat-o la grădiniţă. După 4 luni am observat că nu mai ştie limba nativă. Iau o cărţulie cu animale şi pun degetul pe vulpe. O ajut:
- Vu, vu, vul, vul
- !!?
- Vulpea.
Trec la următorul animal.
- Lu, lu, lup, lup
Răspunde victorioasă:
- Lupea.

Măgăruşul

Eu şi Iris, ne azvîrlim o minge de tenis marca Wilson. Se prinde în joc şi măgăruşul, pitbulul meu. Urmăreşte cu disperare mingea şi salivează cu ochii ieşiţi din orbite. Sîntem atenţi să n-o captureze, scopul e să-l alergăm. Dacă o interceptează o va distruge dintr-o muşcătură! Ţin mingea la piept cîteva secunde. Sare şi muşcă. Brusc, îi trag un şut în fund. Nu scheaună!
- De ce îl loveşti?
Nu apuc să-i răspund, sîngele îmi înroşeşte cămaşa. Pitbulul e un cîine serios, el nu se joacă, se luptă.

Monograma

Vacanţă, traseul Los Angeles-Iaşi. În aeroportului din Frankfurt, scaunele par fotolii comparate cu cele din avion. După 12 ore de zbor şi 9 fuse schimbate, o să adorm imediat. Abordez un angajat:
- Sînt obosit, vreţi să mă treziţi la cursa Bucharest?
- OK.
Mă aşez şi adorm instantaneu. După 3 minute sînt zgîlţîit.
- Îmbarcăm cursa Budapest.
Iaşi, în bucătaria apartamentului mamei mele. Sorbim zgomotos, borşul de lobodă. Privirea îmi cade pe monograma lingurei: LA.
- Los Angeles?
- Pi naiba, Liceul Agricol

Sulurile

Foştilor sportivi Nadia Comăneci, Ilie Năstase şi Gheorghe Hagi care promovează turismul romanesc timp de un an de zile, li s-ar putea eventual adăuga actuala laureată a premiului Nobel pentru literatură, Herta Müller, care a urmat cursurile Facultăţii de Limbi Germanice Timişoara. Scriitoarea stîrnind vîlvă mai mare decît reclamele plătite ale Elenei Udrea.

Şi Roşcata a urmat cursurile Facultăţii de Limbi Germanice, secţia Engleză-Germană în Bucureşti, unde a avut multe colege nemţoaice. La limba şi gramatica germană era dificil să competitezi cu acestea. Germana era limba lor maternă şi cîteodată greşeau doar cuvinte romaneşti. Îşi aminteşte cu nostalgie de Inge din Agnita, poreclită Şoricelul. Locuia într-o cameră de cămin împreună cu alte trei studente. Deşi la vremea respectivă nu era vreo criză economică, administraţia căminelor economisea pe unde se nimerea. Săptămînal femeia de serviciu împărţea trei suluri de hîrtie igienică pe cameră. Inge a replicat:
- Nu este posibil, trei sule la patru fete?
Femeia de serviciu mai să scape sulurile din mînă:
- Vă ştiu eu p-astea de la limbi străine, nu vă mai ajunge cu...lor.

Publicat pe 10.10.2009 în Dulceaţa de cireşe albe şi amare

Asigurarea auto

Decembrie, 1991. Aram Agopian, originar din Stara Zagora, lucra de cîţiva ani buni la o companie cu profil electronic în Los Angeles. La masa tradiţională de Crăciun organizată de companie, Aram a sărit calul. După o tragere la sorţi, salariaţii se felicitau reciproc prin cadouri de maxim 10 dolari. A primit de la reprezentantul vînzărilor o sticlă de coniac Martell valorînd mai mult decît suma menţionată. Generos, a deschis-o, îmbiat colegii dar mai mult s-a autoservit. Amestecînd coniacul cu vinul casei, s-a cherchelit. Petrecerea s-a terminat repede, salariaţii dorind să-şi afle "bonusul" din plicul sigilat. An de an bonusul * era însă acelaşi, $200.

Spre casă, pe autostradă, ghinion; una din luminile de poziţie ale camionetei lui, nu fucţiona. A fost oprit, identificat, chestionat, încătuşat şi transportat la o secţie de poliţie. Aici o poliţistă a continuat cu întrebări, printre care şi:
- Care sînt orientările dumneavostră sexuale?
- Pot să vi le demonstrez imediat!
I-a răspuns el, galant. A petrecut singuratic o noapte, într-o celulă cu uşi solide, glisante. Prilej de meditaţii şi amintiri: bunicul care şi-a îngropat aurul în timpul holocaustului undeva în Turcia, fuga din Bulgaria în Italia, lagărul de la Triest, America, nunta aranjată şi ratată cu fata patronului armean al magazinului Rons, visul înfiinţării unei companii, etc.

Acuzat de DUI **, şi-a angajat un avocat costisitor. A reuşit să-şi recapete permisul de conducere cu o restricţie pe doi ani: cantitatea de alcool în singe mult mai joasă decît cea legală. Acum avea necazuri cu asigurarea auto obligatorie în California. Scumpă pentru cei cu DUI la dosar.

Şi-a luat o zi de concediu. Pe vremurile alea fără internet cartea aurie era de mare folosinţă. A sunat diverse agenţii de asigurări şi după 5 ore de telefoane cu întrebări similare şi-a găsit ceva mai de doamne ajută. Asigurat, trage o ţigară, bine înţeles fără băutură. Îi tremurau mîinile de oboseală şi nervi. O idee relaxatoare îl învălue. Îl sună pe agentul de asigurări Anthony Lopez. Cu vreo 2 ore în urmă, îi răspunsese la întrebări dar nu l-a apreciat datorită preţului exagerat.
- Alo domnul Anthony?
Datorită puternicului accent rusesc, e recunoscut imediat.
- Aram.
- Da.
- Te-ai hotărît, vrei asigurarea?
- Nu, boule.
Aram depărtează receptorul de ureche. Un receptor mai întîi liniştit apoi zgomotos. Brusc, stresul dimineţii se transbordează în biroul lui Lopez. Relaxat îşi imaginează un Anthony roşu în obraji, înjurînd de zor.

* Acum companiile electronice, au retezat complet bonusurile.
** Driving Under the Influence of alcohol.

Publicat pe 16.10.2009 în Dulceaţa de cireşe albe şi amare

Alvaro

Ploile din primăvara anului 1993 mi-au desenat harta Spaniei pe tavanul sufragerii. Cum podul casei nu este suficient de înalt, plin de cîlţi (drept izolaţie), iar apa se prelinge pe căi neştiute, n-am descoperit cauza. M-am sfătuit cu prietenii mei "Costache". Primul mi-a sugerat:
- Nu-i mare lucru să-ţi înlocuieşti acoperişul de "shingle". Îţi trebuie o aprobare de la primărie.

Am împrumutat nişte cărţi de specialitate de la biblioteca publică şi m-am documentat. Teoretic, nu părea mare ispravă. Mi-am luat o aprobare de circa $170 de la primărie. Amabil, inspectorul m-a întrebat:
- Nu vrei să-ţi montezi un "skylight"? Îţi va aduce lumina naturală în sufragerie.
- Aş vrea, dar nu ştiu cum să-l montez corespunzător codurilor de construcţie.
- E simplu, îţi desenez eu.
Simplu, simplu dar eram deja depăşit de acoperiş. Am lăsat la o parte fereastra spre cer.

Pe al doilea Costache, contractor de meserie, l-am descusut la detalii.
- Cum dau jos acoperişul existent?
- Închiriezi un mexican cu ziua, din faţa magazinului Home Depot.
- Îl pipăi la muşchi?
- Păi, ce-i sclav! Vînjos, micuţ să nu-ţi dărîme acoperişul, cu mîinile muncite şi bocanci de şantier. Cei cu adidaşi trebuie evitaţi.
- Care e tariful?
- $50 pe zi, plus mîncare.

Înarmat cu aceste cunoştinţe preţioase plus aprobarea primăriei în buzunar, m-am prezentat la sediul unei companii de gunoaie din orăşelul nostru. Trebuia să-mi închiriez un container unde să arunc resturile acoperişului vechi. La sediul gunoierilor, surpriză: sala de aşteptare în granit, fîntînă arteziană, fotolii de piele italiene şi o secretară de te lua ameţeala!

Întorcîndu-mă de la serviciu vinerea următoare, nu văd nici un container în faţa casei. Îl intreb pe vecinul meu atotştiutor, domnul Jenning.
- L-au adus înainte de prînz, apoi au venit şi l-au ridicat pe la orele 16:00!
Ce să fie, ce să fie! Sîmbătă mă prezint la sediul firmei gunoaielor cu factura-n proţap. Doar vicepreşedintele era prezent. Sînt norocos. Telefonează, şi-ntr-o oră am un vagon la dispoziţie.

Trecînd prin încurcăturile astea am ajuns la Home Depot abia la 11:00. N-a mai fost nevoie să selectez un mexican. Era doar unul, întîrziat: Alvaro.

Abia cînd s-a suit pe acoperiş i-am remarcat bocancii de lucru corespunzători! Documentat, am început printr-un comportament de şef:
- Să începem, ... împingem, ... aruncam, ....
Calm, cu tact, Alvaro aproba şi apoi:
- Ar fi mai bine să începem acolo, .... Mîine vin cu sculele mele, ... etc.
Atunci mi-a căzut fisa.
- Ai mai lucrat la acoperişuri?
- De 7 ani incoace asta fac.
L-am trecut în poziţia de şef de echipă, i-am mărit salariul la $70 pe zi, mîncare plus bere. A trecut şi cele două inspecţii ale primăriei.

Acum, după 16 ani, îi mulţumesc în scris. Folosindu-l pe Alvaro, costul acoperişului s-a redus la jumătate. Compania de gunoaie mi-a returnat cecul. Nu aveau voie sa ia gunoaiele pe strada mea. E monopol la strînsul gunoaielor în oraşul nostru. 2 companii îl împart riguros. Strada noastră era undeva, la graniţă! Şi vicepreşedintele nu ştia!

Publicat pe 19.10.2009 în Dulceaţa de cireşe albe şi amare

Mierea

V-am mai scris despre albine şi stupari. DNA-ul meu e plin de miere. Vreo două luni s-a organizat miercurea, o piaţă în La Habra. Blocau strada Philadelphia din centrul oraşului şi închiriau multe tarabe pentru diverse mărfuri: de la legume pînă la brăţări. Noi am vizitat-o mereu. Ne atrăgea gustul şi mirosul fructelor naturale. Roşcata a găsit gogoşari şi roşii din grădină.

Era prezent şi un stupar înconjurat de borcănele. El prezenta decent marfa:
- Avem miere de cactuşi, de piersici, de cireşi, şi mierea florilor locale.
O duduiţă parfumată se minunează:
- Din flori locale!?
- E bună pentru alergii.
- Dar miere simplă n-aveţi?
Apicultorul s-a blocat. M-a bufnit rîsul. Iar cumpărătoarea a rămas neelucidată.

Publicat pe 23.10.2009 în Dulceaţa de cireşe albe şi amare